Un gand, o amintire, intr-o zi considerata sfanta, pentru crestinii ortodocsi.
Cu multi ani in urma, intr-o vara a anilor '80, eram plecat cu un prieten, in doi, de nebuni, sa vedem tara. Cu rucsacuri, cort, ceaun, conserve de fasole, cu "ia-ma nene" si pe tren cu "nashu"... Ca studentii.
Sibiu, Alba Iulia, Apuseni, Beius, Cluj, Sfantu Gheorghe, Cabana Dochia (ce rasarit!!!), Suceava, Radauti. La Putna am ajuns mai mult din intamplare. (Dar asta este alta istorie.)
Pe inserat, ne-am instalat in campingul din imediata apropiere a Manastirii si ne-am repezit sa o vizitam, cat mai era lumina.
La muzeul manastirii, tocmai intrase inaintea noastra un ultim grup de turisti intarziati. Ghidul, un preot falnic, brunet, cu barba neagra, tanar, pana in vreo 30 de ani.
Ne-am tras si noi in spatele grupului, sa il ascultam. O incantare. La sfarsit, pe rand, turistii credinciosi au sarutat mana parintelui si l-au felicitat.
Noi am ramas la urma. M-am indreptat spre el si i-am zis, privindu-l in ochi : "Va multumim si noi. Chiar daca eu nu sunt credincios, am fost incantat sa va ascult, vorbind atat de frumos despre toate acestea..."
Mi-a raspuns: "Fiule sa nu mai spui asta niciodata!" - "... ?" - "Sa nu mai spui ca nu crezi!"
Nu pricepeam. Dar eu stiu ce cred sau ce nu cred!
"Vezi tu, fiule, fiecare om crede in ceva. Poate crede in bani, sau in iubire, in viata, sau crede in natura, sau poate spune ca nu crede decat in sine insusi. Dar toate, toate acestea nu sunt decat tot alte infatisari ale lui Dumnezeu. Fiecare crede, in ceva. Altfel nu ar putea trai.."Au trecut anii... Si cred ca stiu de ce nu am uitat...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu