Sa muncim mai mult! Si tot degeaba.

Motto:

„Şi-am rămas în turnul gotic
Domn pe-ntinsele imperii
Ale negrului haotic.”

(Ion Minulescu – Romanta cheii)

Exceptionala idee! Sa muncim mai mult! Cum pentru ce? Ca sa ne „scoatem”... Unde? Da’ ce, parca asta mai conteaza?

O femeie de exceptie, cu multiple calitati, o prietena pe care odinioara o poreclisem „furnicuta” (sa mai zic si de ce?) a stat anul trecut ”pe bara”, timp de peste 6 luni. Nimeni nu a avut nevoie de ceea ce stie si ceea ce poate ea. A somat, desi a cautat aproape cu disperare locul in care sa poata munci in draci, si nu doar „mai mult”, ca ea oricum face asta doar la superlativ.

In urma cu muuulti ani, pe cand exista o companie in plina expansiune, pe nume Daewoo, am fost si eu invitat la o serie de evenimente, la Seul. Imi amintesc ca in ziua in care am avut ocazia sa ascultam cuvintele inaltatoare ale presedintelui companiei, Kim Woo-Choong, dupa conferinta de presa ne-am imbarcat in autocare, ca sa ne reintoarcem la Hotel.

In chip de insotitor la autocarul in care ma aflam era un tanar corean, de vreo 40 de ani (la ei toti par tineri), simpatic si zambitor pe sub ochelarii cu rama neagra, inginer si sef de sectie de productie la una din multele uzine ale companiei. A tinut sa ne spuna si el ceva, inainte sa lase soferul sa porneasca autocarul: „Va multumesc. Cred ca si pentru domniile voastre, ziaristii, cuvintele domnului presedinte Kim au fost la fel de pline de invataminte ca si pentru noi, angajatii sai! Sunt convins ca de acum veti sti cum puteti sa deveniti si voi bogati, ca domnul Kim!!” Si am plecat. Si nu glumea. Nicio secunda.

La Hotel, m-am apropiat de el. „Esti bogat?” – l-am intrebat eu. „Nu”, a zambit el. „Dar pana acum nu l-ai mai ascultat pe domnul Kim?” – „Ba da!” – „ Si atunci? De ce n-ai invatat de la el? – „Ba am invatat!” – „Dar nu esti bogat, inca. Ce faci ca se devii si tu, ca domnul Kim?” – „Trebuie sa muncesc mai mult!” – „Dar pana acum n-ai muncit?” – „Ba da, am muncit mult. Dar poate ca nu destul de mult.” – „Si daca, dupa cativa ani tot nu vei fi bogat?” – „Inseamna ca tot nu am muncit destul si va trebui sa muncesc si mai mult!”

Nu am mai apucat sa il intalnesc vreodata. As fi fost insa curios sa-l intreb, dupa ce Daewoo a dat faliment si a disparut, daca el a apucat sa munceasca destul de mult si este deja bogat.

De acord cu ideile inaltatoare despre munca, doar ea, singura care poate sa ne izbaveasca. Bun. Si mai departe?  Poti sa muncesti mai mult, sa produci mai mult, dar daca nu vinzi sau vinzi prost sau gestionezi fara cap banii pe care ii obtii dupa ce ai vandut... tot degeaba.

Muncesti mai mult, dar tot degeaba.

Valoarea sta in limba?! De la gatlegau la taskuri asignate

Intr-un interval scurt de timp, am vazut prieteni diferiti revoltandu-se ca limba noastra cea frumoasa este tot mai des impanata cu englezisme – romanizate sau nu –, ca friptura de curcan cu feliute de slanina inainte de a fi bagata la cuptor.

Pe subiect se scriu tomuri. Eu ma voi multumi acum cu doar cateva ganduri. (Fara sa fiu un lingvist – de aceea imi si permit sa nu am un ton prea academic –, am citit si eu cateva biblioteci, mai ales in anii mei tineri cand nu erau calculatoare iar televizorul avea program de doua ore, apoi am si scris, peste zece ani in presa si alti zece pentru presa.)

Cum (le) mai spuneam unora, taskurile pe care ni le asignam in actualele trenduri ne obliga sa fim dedicati intr-un quantum espectorat de actualul fashion de grup restrans si sa dam adesea quit cu determinare la obsolitele noastre tentatii de a mai vorbi customizat pe sleau, romaneste.

Am sa las acum gluma, ca sa fac  o  traducere ceva mai libera a ceea ce-am vrut sa spun. In lingvistica, barbarismul este definit ca un cuvint introdus dintr-o limba straina si care cel mai des nu raspunde unei necesitați reale a vocabularului și in consecinta nici nu este asimilat. (Dupa Wikipedia)...

Distincția dintre barbarism și neologism este neclara. Neologismele incep in general prin a fi barbarisme și trec printr-o faza de adaptare, pana ajung la deplina lor adoptare. Si aceasta, in pofida aparatorilor limbii, care se opun mai mult  sau mai putin vehement. Degeaba tinerii romanisti din secolul nouasprezece (numiti si „puristi”) vroiau sa nu lase frantuzismul cravata sa se infiltreze in limba romana, opunandu-i neoasul gatlegau si tot degeaba in loc de strada propuneau domeniul carutabil... Mai mult, Alexandru Graur preciza odinioara ca o greseala lingvistica, dupa ce este  adoptata de majoritatea vorbitorilor o perioada suficient de lunga, devine in fapt o regula!

Ideea este insa alta: ce anume aduce acum valul puternic de barbarisme de sorginte anglo-americana – de-a dreptul un talaz! – in limba romana?

Sa folosesti argoul de grup  este mai mult decat o „boala” romaneasca. Intr-o carte de exceptie, „Cum sa citesti paginile financiare?” (How to Read the Financial Pages), Michael Brett scrie: „Si lumea banilor, ca multe altele, isi dezvolta... propriul jargon, care, absolut firesc, este de neinteles pentru un om obisnuit... Adeseori, (asemenea grupuri) prefera sa il mentina asa (jargon de neinteles), pentru ca astfel o aura de misticism poate amplifica costul serviciilor pe care le ofera...”

In general si mai ales in limbile anglo-saxone, jargonul de grup se bazeaza pe cuvinte nou inventate, adesea derivate si chiar „trase de par” din alti termeni consacrati. La noi, de baza sunt barbarismele.
Adevarat, adesea jargonul de grup bazat pe barbarisme este creat si din nevoia de a denumi noțiuni noi, pentru care limba inca nu are termeni dedicați. Dar si  mai mult, conform multor specialisti in comunicare, un astfel de jargon apare pentru sustinerea unei stari de apartenenta la un grup, care astfel se delimiteaza de restul lumii.

Se poate mult discuta daca hard-disk poate sau nu fi tradus cu disc dur sau altfel, daca a face banking poate fi spus si altfel... Un lucru este clar: intr-un actual jargon de grup, indiferent de grup, pe langa neologismele (mai) greu de tradus si cele chiar intraductibile, apar si sunt folosite si barbarisme, cu adevarat barbarisme. Adica, acele cuvinte care au un corespondent perfect in limba romana.

Si totusi, suntem adesea tentati sa le folosim, chiar daca le identificam ca atare, ba chiar le respingem, cel putin la nivel formal... Si chiar daca nu apartinem neaparat unuia sau altuia din grupurile carora le apartine un jargon sau altul...

Personal, daca vorbind cu informaticieni (pardon IT-isti!) sau cu manageri (directori? sefi?), ori cu stylisti din fashion, de exemplu, voi folosi adesea cuvinte care sunt clar barbarisme, o voi face numai  ca sa pot fiu considerat „de-ai lor”, ca sa stabilesc si cu aceste categorii canale de comunicare neingradite de... diferente de limbaj.

Altfel...