Intr-un interval scurt de timp, am vazut prieteni diferiti revoltandu-se ca limba noastra cea frumoasa este tot mai des impanata cu englezisme – romanizate sau nu –, ca friptura de curcan cu feliute de slanina inainte de a fi bagata la cuptor.
Pe subiect se scriu tomuri. Eu ma voi multumi acum cu doar cateva ganduri. (Fara sa fiu un lingvist – de aceea imi si permit sa nu am un ton prea academic –, am citit si eu cateva biblioteci, mai ales in anii mei tineri cand nu erau calculatoare iar televizorul avea program de doua ore, apoi am si scris, peste zece ani in presa si alti zece pentru presa.)
Cum (le) mai spuneam unora, taskurile pe care ni le asignam in actualele trenduri ne obliga sa fim dedicati intr-un quantum espectorat de actualul fashion de grup restrans si sa dam adesea quit cu determinare la obsolitele noastre tentatii de a mai vorbi customizat pe sleau, romaneste.
Am sa las acum gluma, ca sa fac o traducere ceva mai libera a ceea ce-am vrut sa spun. In lingvistica, barbarismul este definit ca un cuvint introdus dintr-o limba straina si care cel mai des nu raspunde unei necesitați reale a vocabularului și in consecinta nici nu este asimilat. (Dupa Wikipedia)...
Distincția dintre barbarism și neologism este neclara. Neologismele incep in general prin a fi barbarisme și trec printr-o faza de adaptare, pana ajung la deplina lor adoptare. Si aceasta, in pofida aparatorilor limbii, care se opun mai mult sau mai putin vehement. Degeaba tinerii romanisti din secolul nouasprezece (numiti si „puristi”) vroiau sa nu lase frantuzismul cravata sa se infiltreze in limba romana, opunandu-i neoasul gatlegau si tot degeaba in loc de strada propuneau domeniul carutabil... Mai mult, Alexandru Graur preciza odinioara ca o greseala lingvistica, dupa ce este adoptata de majoritatea vorbitorilor o perioada suficient de lunga, devine in fapt o regula!
Ideea este insa alta: ce anume aduce acum valul puternic de barbarisme de sorginte anglo-americana – de-a dreptul un talaz! – in limba romana?
Sa folosesti argoul de grup este mai mult decat o „boala” romaneasca. Intr-o carte de exceptie, „Cum sa citesti paginile financiare?” (How to Read the Financial Pages), Michael Brett scrie: „Si lumea banilor, ca multe altele, isi dezvolta... propriul jargon, care, absolut firesc, este de neinteles pentru un om obisnuit... Adeseori, (asemenea grupuri) prefera sa il mentina asa (jargon de neinteles), pentru ca astfel o aura de misticism poate amplifica costul serviciilor pe care le ofera...”
In general si mai ales in limbile anglo-saxone, jargonul de grup se bazeaza pe cuvinte nou inventate, adesea derivate si chiar „trase de par” din alti termeni consacrati. La noi, de baza sunt barbarismele.
Adevarat, adesea jargonul de grup bazat pe barbarisme este creat si din nevoia de a denumi noțiuni noi, pentru care limba inca nu are termeni dedicați. Dar si mai mult, conform multor specialisti in comunicare, un astfel de jargon apare pentru sustinerea unei stari de apartenenta la un grup, care astfel se delimiteaza de restul lumii.
Adevarat, adesea jargonul de grup bazat pe barbarisme este creat si din nevoia de a denumi noțiuni noi, pentru care limba inca nu are termeni dedicați. Dar si mai mult, conform multor specialisti in comunicare, un astfel de jargon apare pentru sustinerea unei stari de apartenenta la un grup, care astfel se delimiteaza de restul lumii.
Se poate mult discuta daca hard-disk poate sau nu fi tradus cu disc dur sau altfel, daca a face banking poate fi spus si altfel... Un lucru este clar: intr-un actual jargon de grup, indiferent de grup, pe langa neologismele (mai) greu de tradus si cele chiar intraductibile, apar si sunt folosite si barbarisme, cu adevarat barbarisme. Adica, acele cuvinte care au un corespondent perfect in limba romana.
Si totusi, suntem adesea tentati sa le folosim, chiar daca le identificam ca atare, ba chiar le respingem, cel putin la nivel formal... Si chiar daca nu apartinem neaparat unuia sau altuia din grupurile carora le apartine un jargon sau altul...
Personal, daca vorbind cu informaticieni (pardon IT-isti!) sau cu manageri (directori? sefi?), ori cu stylisti din fashion, de exemplu, voi folosi adesea cuvinte care sunt clar barbarisme, o voi face numai ca sa pot fiu considerat „de-ai lor”, ca sa stabilesc si cu aceste categorii canale de comunicare neingradite de... diferente de limbaj.
Altfel...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu