Tema ziaristilor legati de o glie mai mult sau mai putin strabuna revine mai ales in valtoarea vremilor agitate social-politic. Este o obsesie romaneasca, derivata din iepocile de aur si nestinsa nici dupa atata amar de vreme.
Am zis-o si atunci, la inceputul anilor 90 si daca nu as fi zis-o, as fi repetat-o acum: luati “la bucata” niciunul dintre noi nu este independent. Toti depindem de cineva sau de ceva. De un patron, de un manager, de interesele sau de convingerile sau chiar numai de parerile lor. Sau macar de ale noastre. Fiecare avem propriile dependente. La figurat si la propriu.
Am zis-o si atunci, la inceputul anilor 90 si daca nu as fi zis-o, as fi repetat-o acum: luati “la bucata” niciunul dintre noi nu este independent. Toti depindem de cineva sau de ceva. De un patron, de un manager, de interesele sau de convingerile sau chiar numai de parerile lor. Sau macar de ale noastre. Fiecare avem propriile dependente. La figurat si la propriu.
Este azi sau nu presa romanasca independenta? Depinde. Din ce unghi o privesti si ce vrei sa demonstrezi. Daca ai un punct de vedere bine conturat, vezi o publicatie, doua televiziuni si trei ziaristi, si exclami: vai de presa asta aservita. E dependenta.
Daca ai un orizont mai larg si privesti presa in ansamblul sau, observi ca unii zic una, altii alta, unii apara niste interese, altii altele si mai sunt si aceia care se fac ca nu apara nimic. Si in acest tot, in ansamblul padurii vazuta de la orizont, nu al copacului ca punct de vedere, presa este independenta. Pentru ca nu depinde, ca intreg, doar de cineva anume.
Atata vreme cat corul presei canta pe mai multe voci este de bine. Chiar sau mai ales daca fiecare partitura o scrie altcineva.
Dupa ce altadata toti invatasem ca presa poate fi doar apendicele propagandistic al “carmaciului”, obsesia zilelor noastre, in pragul iesirii din perioada de acumulari capitaliste salbatice, este dominatia mogulilor – (aproape) nimic nu s-a schimbat.
Dar imi este groaza sa ma gandesc ca ar putea sa re-vina o vreme fara moguli, doar cu un “conducator iubit”, care da singur tonul pentru intreaga presa.
Dar imi este groaza sa ma gandesc ca ar putea sa re-vina o vreme fara moguli, doar cu un “conducator iubit”, care da singur tonul pentru intreaga presa.
Presa e facuta de oameni, iar oamenii sunt exact asa cum sunt si exact asa cum nu sunt. In plus, presa e o afacere si trebuie sa vanda ce se cere. Din pacate, ceea ce cere majoritatea publicului, ca produs al presei, nu aduce nicio contributie societatii, ba din contra :(
RăspundețiȘtergereExact cum spui, Alex. Ideea este insa ca exista o varietate aproape infinita de oameni. Din aceasta varietate, transferata si oamenilor de presa, rezulta si independenta presei, in ansamblul sau. Daca ne limitam insa sa privim doar la nivel individual, vom vedea mereu numai... dependentze.
RăspundețiȘtergere